In ultimii 8 ani, viata mi-a purtat pasii saptamanal prin clinici si spitale. Au fost perioade foarte lungi cand mergeam aproape zilnic. Ajunsesem sa ma amuz si sa spun ca merg la noul meu la serviciu.
In toata aceasta perioada am vazut in sistemul sanitar din Romania multe lucruri. Bune si rele, si triste si dureroase. Dureroase pentru pacient in primul rand, pentru ca acesta este cel care ajunge la doctor cu suferinta bolii in suflet si de multe ori in fizic, dar si cu speranta ca acesta il va ajuta. Medicul este speranta lui de mai bine, ingerul sau pazitor.
Ma refer aici la medicii care sunt dedicati meseriei si care se straduiesc sa faca tot ce pot pentru a ajuta pacientul. Acesta, insa, incearca sa faca tot ce poate el in conditiile primite de la stat. Iar daca policlinica, spitalul nu au ceea ce le trebuie, daca medicamentele nu se gasesc, poate face medicul minuni?
A trecut vremea in care sa credem in Vraciul care ne vindeca de toate. Medicul nu este “vrajitor” sa faca farmece sau potiuni fermecate. Si totusi, unii dintre ei, cu ceea ce au reusesc sa faca minuni. Au insa nevoie si de un cadru potrivit, de o clinica care sa le permita acest lucru.
Nu voi vorbi despre problemele din sistemul medical. Nu voi scrie despre mizeria ce se gaseste in multe spitale, de lipsa materialelor medicale elementare si despre tratamentele greu de acceptat ca facand parte din secolul 21.
In acesti ani am vazut multe modificari in rau si prin asta ma refer la lipsa din ce in ce mai acuta a medicamentelor oncologice (si nu numai), dar si multe modificari in bine! Eu despre aceste modificari vreau sa povestesc, cele care ne pot da un strop de speranta.
Modificarile in bine fac parte din zona investitiilor in spitale si chiar si policlinici. Eu personal am vazut modificari spectaculoase la Matei Bals, la etaje din Spitalul Floreasca, Dr. Obregia si Grigore Alexandrescu. Si am auzit lucruri bune si despre alte spitale. Bineinteles ca este loc de mai bine, dar se vad in sfarsit niste progrese. Si imi pare ca despre acestea prea putina lume vorbeste!
Daca acum 8 ani Policlinica in care mergeam sa fac tratamentele citostatice si cele legate tot de zona de oncologie se faceau intr-o camaruta mica, cu doar cateva fotolii medicale cam intepenite, undeva la etaj, unde se urca pe o scara tip melc, in timp lucrurile au evoluat. Dupa putini ani, sala de tratament s-a mutat intr-un spatiu cel putin dublu, au aparut fotoliile medicale mai evoluate si 2 paturi.
Conditiile erau destul de bune pentru pacienti, pentru asistente mai putin, caci inhalau substantele citostatice si deseori aveau dureri de ochi, cap. In fiecare an apareau lucruri noi: consumabile medicale mai bune. De exemplu, acul pentru port cateter incet, incet nu a mai fost nevoie sa il comandam si il cumparam noi din farmacii.
Luna aceasta insa surpriza a fost deplina. S-a deschis, in sfarsit, dupa 2 ani de asteptari, noua sala pentru tratamente oncologice, care este in acest moment la standard european.
Primul pas urias dupa mine a fost liftul mare care are acces foarte usor afara, pentru a putea intra si persoanele aduse cu caruciorul. Cand usile s-au deschis am avut surpriza sa gasesc un spatiu foarte larg si aerisit, o receptie si o sala de asteptare cu multe scaune. Scaunele erau de multe ori o problema si pacientii, desi nu se simteau deloc bine, preferau sa stea in picioare decat sa piarda randul la medic, ducandu-se 10 m mai departe, unde erau scaune libere.
Nu am fost inca la doctor, am ajus luna aceasta doar la tratamente si injectii, dar sunt convinsa ca existenta unei persoane la receptie va imbunatati fluxul catre cabinet.
O alta imbunatatire majora atat pentru pacienti, cat si pentru medic este faptul ca acum cabinetul medical este alaturi de sala de tratament.
Usi automate, aparat de pus papuci – lucru foarte important intr-un loc unde multi pacienti sunt mult prea slabiti ca sa stea intr-un picior si sa se aplece sa isi puna papucii, fotolii-pat cu telecomanda, aparatura pentru dozajul electronic al tratamentului si hota pentru locul unde se "incarca" flacoanele de citostatic pentru a fi puse apoi in perfuzor. Mai mult decat atat, pentru fiecare pacient sunt puse intr-un plic sigilat toate consumabilele necesare ( manusi, ace, pansamente sterile). Dulapuri cu cheie si multe alte "luxuri" la care alta data la o policlinica de stat nici nu ne gandeam.
Inteleg ca prin programul national de oncologie toate sectiile de specialitate din tara vor inregistra astfel de imbunatari. Este un lucru de apreciat. Speram sa se si realizeze cat mai repede si in cat mai multe sectii, pentru ca bolnavii sa poata beneficia de conditii mai bune.
Eu cred, insa, mult in proverbul "omul sfinteste locul".
Si sper ca imbunatatirile sa nu fie doar la nivel de sectii ci foarte important si la nivel de tratamente si medicatie. Acolo, din pacate suntem extrem de in urma. Expresia intrata in uzanta“in Romania daca nu ai bani, nu ai zile” este extrem de adevarata.
Dreptul la viata este totusi un drept fundamental si natural ce trebuie protejat de lege. Conform cu” Declarația Universală a Drepurilor Omului și în Legea fundamentală a statului - Constituția statului îi revin obligații precum: crearea unui mediu ambiant sigur, a condițiilor de ocrotire a sănătății și de securitate a vieții.”
Sper cat mai curand sa scriu de bine si despre tratamente noi si o lista de medicamente compensate ce este asteptata cu nerabdare de ani de zile.