Dimineata tarzie. Merg sa imi fac analizele in locul obisnuit. Surpriza, asistentul pe care il stiu de ani de zile nu este.
O domnisora, nu foarte tanara ma pofteste in cabinet.
Obisnuita cu ritualul, ma asez pe scaunul de recoltare.
Asistenta se aseaza la calculator. Pret de cateva minute mainile ei imanusate in manusile chirurgicale se plimba pe tastatura. Suna telefonul.
Dupa cu termina de vorbit, continua sa butoneze.
Intr-un final se ridica si vine sa la mine. Manusile de un albastru deschis destul de puternic imi capteaza in continuare privirea.
In sinea mea ma intreb: oare le schimba? Banuiesc ca nu. Din economie? Sau inconstienta? Sau poate doar nepasare? Poate merge la chiveta sa se spele? Peste manusi? Cine a mai auzit asa ineptie?
Nu sunt o persoana carcotasa si nici pretentioasa. De multe ori accept lucruri facute „stramb” cand realizez ca persoana respectiva „ atata poate”. Dar asta pana cand incompetenta sau nepasarea depasesc o anumita limita ce poate produce daune.
Imi pune garoul. Aceleasi manusi iau o bucata de vata cu spirt si imi curata locul in cautarea unei vene. Intr-o fractiune de secunda ganduri si imagini legate de tastatura (unul dintre cele mai cunoscute depozite de microbi), pacientul trecut cu care sigur a folosit aceleasi manusi (si oare cati altii), epidemia de gripa, imunitatea scazuta, etc se invalmasesc si decid sa vorbesc:
- De cand am intrat ma intreb de ce folositi manusile, ii spun cu un ton placut.
- Pentru ca pentru mine, dumneavoastra sunteti un pericol de infectie, imi raspunde ea cu superioritate.
- Si tastatura in contact cu manusile dumeavoastra reprezinta un pericol de infectie pentru mine, raspund eu plat.
Am sa imi scot manusile (aproape ca in aer se aude si „pentru dvs.” cu repros).
Primesc favoarea de a lua alte manusi.
In gand imi spun: parca era mai bine fara manusi, dar macar cu apa si sapun.